Visul meu de a trăi în Italia

În urmă cu mai bine de 20 de ani am plecat din România spre Austria. Eram tineri, singuri și în căutarea unui trai mai bun. Ca mulți dintre voi.

Am găsit de lucru, am găsit chirie, ne-am mulțumit cu puțin – care oricum era mai mult decât aveam acasă. Au urmat copiii, am reușit să ne luăm o casă, două mașini… Trăim bine. Nu ne scot banii afară din casă, dar nici nu murim de foame. E ok.

Și totuși… de câțiva ani, eu nu mai sunt 100% mulțumită. Nici fericită.

O dată pe an, mergem o săptămână în Italia, la mare.
Mie îmi place marea. Și tot cochetez cu gândul să ne mutăm în Italia, undeva aproape de apă.

Soțul? Desigur că nu e de acord.
Mereu mă întreabă: „Ce faci acolo? Ce muncă găsești? Ce faci cu trei copii după tine?”
Și da, sunt întrebări corecte. Știu că în Italia salariile sunt mai mici, alocații nu prea sunt.
Dar și în Austria a fost greu la început. Și tot ne-am descurcat – doar cu salariul lui și alocația copiilor.

De ce Italia? Simplu: doar acolo am fost. Atât ne-am permis în fiecare vară. Dar acolo, pentru o săptămână, mă simt vie.

Și totuși, uneori mă întreb:
Poate nu m-am îndrăgostit de Italia… ci de sentimentul acela de concediu?
Poate nu-mi doresc neapărat țara, ci doar acea săptămână în care nu trebuie să fac nimic, în care totul e relaxat, frumos, fără griji.
Poate dacă aș locui acolo, realitatea n-ar mai fi la fel de dulce.

În ultima vreme, tot văd pe TikTok români care pleacă din Germania sau Austria și se mută: unii acasă, alții în Spania, în Italia. Am văzut chiar și o familie de nemți care s-a mutat în Cipru!

Deci nu sunt singura cu dor de ducă.

Dar cum să fac? Voi cum ați făcut?
Ați plecat? Ați avut curaj? V-ați mutat?
Sau… ați renunțat la vis?

Poate îmi scrieți în comentarii și mă ajutați și pe mine să înțeleg mai bine. 💬
Poate îmi povestiți cum a fost pentru voi.
Cine știe, poate învăț ceva. Sau poate doar îmi fac curaj.

Și mai sunt curioasă: voi pe unde sunteți prin lume și de ce ați ales țara respectivă?